Această carte apare la Editura Doxologia în 2021 și conține textul unei conferințe suținută pe data de 26.11.2008, în Aula Magna a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, de către Schimonahia Siluana Vlad.
Vă îndemn cu drag să o citiți pentru că mulți veți găsi răspunsuri la frământările voastre și să puneți la suflet învățăturile ce le găsiți în ea.
Am să redau aici două texte ce le-am extras din această carte:
Nouă ni se pare că nu avem timp de rugăciune pentru că prin rugăciune înțelegem numai perioada de timp când stăm în genunchi în fața icoanei sau când stăm în biserică. Acest timp e obligatoriu, pus deoparte. Nu e om care să nu aibă un sfert de oră dimineața să se roage. Nu e om care să nu aibă un sfert de oră seara să se roage. Nu e om care să nu aibă timp să zică ”Tatăl nostru” înainte de a se așeza la masă sau să își facă cruce, iar duminică e ziua Domnului, nu e ziua noastră, nu ne aparține, nu e o zi pe care ne-a dat-o Dumnezeu să ne odihnim, ci e o zi în care ne cheamă să intrăm în odihna Lui, în bucuria Lui, să ne ducem la El. Dacă situația e așa cum spui, ești cel mai fericit om pentru că poți să te rogi tot timpul. Arată-i grija ta lui Dumnezeu, pune grija ta la picioarele Lui. Când alergi dintr-un loc în altul, tot traseul să te rogi, când te speli pe dinți, când mănânci, când te îmbraci, când te urci în pat, când te dai jos din pat: ” Doamne, miluiește”, ” Doamne Iisuse Hristoase”, ” Tatăl nostru”, ” Împărate ceresc”, Psalmul 50. Toate acestea sunt rugăciuni, dar noi nu ne facem timp pentru că nu am gustat bunătatea rugăciunii și, ca să înveți să o guști, fă-ți un timp de 5 minute pe zi în care să citești un pic din Noul Testament sau dintr-un părinte care ți-e drag. Aceste cuvinte din Sfânta Scriptură sunt cuvinte insuflate de Duhul Sfânt și Duhul sfânt e în ele și Duhul Sfânt intră în noi. Nu îți trebuie prea multă atenție sau să meditezi, și doar să le citești, să le primești în duhul tău. ” - p. 30
”Sunt labil, mă chinuie întristarea. Puteți să mă ajutați?
Întristarea aia îți spune ceva. Trebuie să asculți și să iei măsuri. Trebuie să schimbi ceva. Nu ai nevoie de consolări. Dacă umbli după consolări, ai să ajungi să fumezi o țigară, să bei o țuică, să pupi o fată, doar- doar o să ieși din melancolie și din întristare. Trebuie să vedem ” De ce tânjești, suflete al meu”, zice psalmistul. După ce anume tânjești? Ce anume se întâmplă cu sufletul tău? Iar labilitatea asta e a emoțiilor, a afectivității, și foarte mulți copii, foarte mulți tineri, generația emo, aceștia sunt copii labili emoționali, triști, sunt copii care au fost condamnați la tristețe. Noi trebuie să știm că asta e doar o boală a emoțiilor, a afectivității, și că se vindecă. Jung, un mare psiholog, un mare psihiatru, îi spunea unei doamne, unei creștine care făcea multe opere de caritate, dar care se trata la el pentru nevroză: ” Doamnă, mă uit cu admirație la dumneavoastră, cum îi vizitați pe deținuți, pe criminali, pe bătrâni, pe bolnavi, pe nebuni, dar de deținutul, nebunul, criminalul din dumneavoastră nu aveți nici o grijă”. În noi tânjește cineva. Există copii care fac trăsnăi pentru că un copil cuminte nu are nici o șansă altfel. A venit odată un tânăr la noi, asculta o formație din asta, BUG Mafia. Și zic: ” Cântă-mi și mie ceva”. ” Nu pot.” ” De ce?” ” Păi, e de rușine”. Un băiat atât de fain era, și învăța bine, și i-am zis: ” Dar de ce asculți tu asta?” ” Pentru că toată lumea mă crede băiat bun. Sunt bun la școală, sunt bun acasă, sunt bun coleg, dar eu nu sunt numai băiat bun, sunt și băiat rău. Și băiatul rău nu are cu cine să vorbească. ” Și eu l-am trimis să se spovedească și să îi spună părintelui ce face băiatul rău. Apoi mi-a zis: ” Nu mai ascult. I-am zis tot părintelui. Nu mai simt nevoia să strig într-un mesaj codificat răutatea din mine. I-am dat-o lui Dumnezeu, a ridicat-o de la mine, m-a pupat, m-a mângâiat, mi-a zis: ” Mergi, ai grijă. Dacă te împiedici, vino înapoi”. ”- p. 43- 44
Sper că v-am făcut suficient de curioși pentru a o răsfoi. Să aveți folos duhovnicesc !
